introspecta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză introspecter.

Pronunție

  • AFI: /in.tros.pek'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) introspecta
Infinitiv a (se) introspecta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) introspectez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) introspecteze
Participiu introspectat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-și observa propriile trăiri psihice.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe