intuba

română

Etimologie

Din franceză intuber.

Pronunție

• AFI: /in.tu'ba/

Verb

Conjugarea verbului intuba
Infinitiv	a intuba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	intubez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să intubeze
Participiu	intubat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (med.) a supune un bolnav acțiunii de intubație.

Cuvinte derivate

• intubare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bănuți
• bunița
• butani
• bănuit
• băunit
• bântui

Referințe

• DEX '98 via DEX online