bănuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a bănui.

Pronunție

  • AFI: /bə.nu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bănuit
Singular Plural
Masculin bănuit bănuiți
Feminin bănuită bănuite
Neutru bănuit bănuite
  1. (adesea substantivat) care este presupus vinovat; suspect.
  2. (reg.) supărat, mâhnit.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
bănuit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bănuit bănuiți
Articulat bănuitul bănuiții
Genitiv-Dativ bănuitului bănuiților
Vocativ bănuitule bănuiților
  1. persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire.


Traduceri

Anagrame

Referințe