intui

română

Etimologie

Din latină intueri.

Pronunție

• AFI: /in.tuˈi/

Verb

Conjugarea verbului intui
Infinitiv	a intui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	intuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să intuiască
Participiu	intuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate.

Sinonime

• ghici, întrevedea, întrezări, prevedea, sesiza

Cuvinte derivate

• intuire
• intuit

Cuvinte apropiate

• intuitiv
• intuitivitate
• intuiție, intuițiune
• intuițional
• intuiționism
• intuiționist

Traduceri

a înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție

catalană: intuir (català) engleză: intuit (English) finlandeză: vaistota (suomi)

franceză: intuiter (français) poloneză: wyczuwać (polski) spaniolă: intuir (español)

Etimologie

Din intui.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru intui.

Referințe

• DEX online