irită

Vezi și : irita

română

Etimologie

Din franceză iritis.

Pronunție

• AFI: /iˈri.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului irită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	irită	irite
Articulat	irita	iritele
Genitiv-Dativ	iritei	iritelor
Vocativ	irită	iritelor

1. inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din irita.

Pronunție

• AFI: /iˈri.tə/
• AFI: /i.riˈtə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru irita.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru irita.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru irita.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru irita.

Anagrame

• atrii

Referințe

• DEX '98 via DEX online