irony

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Atestat pentru prima dată în 1502; din franceză medie ironie, inevitabil din latină īrōnīa < greacă antică εἰρωνεία ‎(eirōneía, „ironie”), din εἴρων‎ (eírōn, „cel care simulează ignoranță”).

Pronunție

  • AFI: /ˈaɪərəni/
  • (SUA) AFI: /ˈaɪrəni/, /ˈaɪɚni/


Substantiv

irony, (nenumărabil și numărabil; pl. ironies)

  1. ironie
    How fun it must be to work all weekend. Oh, the irony!
  2. (spec.) zeflemea, batjocură

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Etimologie

Din iron +‎ -y.

Pronunție

  • AFI: /ˈaɪəni/
  • (SUA) AFI: /ˈaɪɚni/


Adjectiv

irony (comp. more irony, sup. most irony)

  1. ca fierul, de fier, feric, feros
    The food had an irony taste to it.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe