irony
Aspect
(English)
Etimologie
Atestat pentru prima dată în 1502; din franceză medie ironie, inevitabil din latină īrōnīa < greacă antică εἰρωνεία (eirōneía, „ironie”), din εἴρων (eírōn, „cel care simulează ignoranță”).
Pronunție
Substantiv
irony, (nenumărabil și numărabil; pl. ironies)
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Etimologie
Pronunție
Adjectiv
irony (comp. more irony, sup. most irony)