irosire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) irosi.

Pronunție

  • AFI: /i.ro'si.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
irosire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ irosire irosiri
Articulat irosirea irosirile
Genitiv-Dativ irosirii irosirilor
Vocativ irosire irosirilor
  1. acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă).


Traduceri

Referințe