Sari la conținut

isprăvnici

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ispravnic.

Pronunție

  • AFI: /is.prəv.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
isprăvnici
Infinitiv a isprăvnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
isprăvnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să isprăvnicească
Participiu isprăvnicit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a administra, a conduce în calitate de ispravnic.
  2. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni ispravnic.


Traduceri

Referințe