izbăvitoare

română

Etimologie

Din izbăvitor.

Pronunție

• AFI: /iz.bə.vi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului izbăvitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	izbăvitoare	izbăvitoare
Articulat	izbăvitoarea	izbăvitoarele
Genitiv-Dativ	izbăvitoarei	izbăvitoarelor
Vocativ	izbăvitoareo	izbăvitoarelor

1. (pop.) persoană care izbăvește; salvatoare, mântuitoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online