izbăvitor

română

Etimologie

Din a (se) izbăvi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /iz.bə.vi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului izbăvitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	izbăvitor	izbăvitori
Articulat	izbăvitorul	izbăvitorii
Genitiv-Dativ	izbăvitorului	izbăvitorilor
Vocativ	izbăvitorule	izbăvitorilor

1. (pop.) persoană care izbăvește; salvator, mântuitor.

Cuvinte derivate

• izbăvitoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului izbăvitor
	Singular	Plural
Masculin	izbăvitor	izbăvitori
Feminin	izbăvitoare	izbăvitoare
Neutru	izbăvitor	izbăvitoare

1. care izbăvește, vindecă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online