izbuti

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /iz.bu'ti/


Verb


Conjugarea verbului
izbuti
Infinitiv a izbuti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
izbutesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să izbutească
Participiu izbutit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe