izbutire

română

Etimologie

Din a izbuti.

Pronunție

• AFI: /iz.bu'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului izbutire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	izbutire	izbutiri
Articulat	izbutirea	izbutirile
Genitiv-Dativ	izbutirii	izbutirilor
Vocativ	izbutire	izbutirilor

1. acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, reușită, izbândă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bizețuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online