izoclină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză isocline.

Pronunție

  • AFI: /i.zo'kli.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
izoclină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ izoclină izocline
Articulat izoclina izoclinele
Genitiv-Dativ izoclinei izoclinelor
Vocativ izoclină izoclinelor
  1. linie care unește, pe o hartă, punctele care au aceeași înclinație magnetică.


Traduceri

Referințe