jelui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) žalovati.

Pronunție

  • AFI: /ʒe.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
jelui
Infinitiv a jelui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
jeluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să jeluiască
Participiu jeluit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (adesea fig.) a se jeli.
  2. (v.refl. tranz.) a cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...).
  3. (v.tranz.) a deplânge, a compătimi, a jeli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe