jurisdicție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză juridiction < latină jurisdictio.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.ris'dik.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
jurisdicție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jurisdicție jurisdicții
Articulat jurisdicția jurisdicțiile
Genitiv-Dativ jurisdicției jurisdicțiilor
Vocativ jurisdicție jurisdicțiilor
  1. putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe.
  2. totalitatea instanțelor judecătorești de același grad.
  3. ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie.
  4. teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.


Traduceri

Referințe