jurisdicție
Etimologie
Din franceză juridiction < latină jurisdictio.
Pronunție
- AFI: /ʒu.ris'dik.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului jurisdicție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | jurisdicție | jurisdicții |
| Articulat | jurisdicția | jurisdicțiile |
| Genitiv-Dativ | jurisdicției | jurisdicțiilor |
| Vocativ | jurisdicție | jurisdicțiilor |
- putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe.
- totalitatea instanțelor judecătorești de același grad.
- ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie.
- teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online