teritoriu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină territorium, franceză territoire.

Pronunție

  • AFI: /te.ri'to.rju/


Substantiv


Declinarea substantivului
teritoriu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ teritoriu teritorii
Articulat teritoriul teritoriile
Genitiv-Dativ teritoriului teritoriilor
Vocativ teritoriule teritoriilor
  1. întindere de pământ delimitată de granițele unui stat sau ale unei unități administrative și supusă suveranității statului respectiv.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe