teritoriu

română

Etimologie

Din latină territorium, franceză territoire.

Pronunție

• AFI: /te.riˈto.rju/

Substantiv

Declinarea substantivului teritoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	teritoriu	teritorii
Articulat	teritoriul	teritoriile
Genitiv-Dativ	teritoriului	teritoriilor
Vocativ	teritoriule	teritoriilor

1. întindere de pământ delimitată de granițele unui stat sau ale unei unități administrative și supusă suveranității statului respectiv.

Sinonime

• loc
• cuprins
• pământ, regiune, ținut
• regiune

Cuvinte compuse

• teritoriu extravilan
• teritoriu intravilan

Traduceri

întindere de pământ delimitată

engleză: territory (English), turf (English) esperanto: teritorio (Esperanto) franceză: territoire (français)

germană: Gebiet (Deutsch), Gelände (Deutsch), Territorium (Deutsch) spaniolă: territorio (español) italiană: teritorio (italiano)

Referințe

• DEX online: „teritoriu”