kronprinz
română
Etimologie
Din germană Kronprinz.
Pronunție
- AFI: /kron'prinʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului kronprinz | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | kronprinz | invariabil |
| Articulat | kronprinzul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | kronprinzului | invariabil |
| Vocativ | kronprinzule | invariabil |
- (în trecut, în germania și în imperiul habsburgic) titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online