lăudător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină laudatorius sau lăuda + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /lə.u.də'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăudător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăudător lăudători
Articulat lăudătorul lăudătorii
Genitiv-Dativ lăudătorului lăudătorilor
Vocativ lăudătorule lăudătorilor
  1. persoană care laudă.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, = se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur


Traduceri

Anagrame

Referințe