leac

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) lĕkŭ.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
leac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leac leacuri
Articulat leacul leacurile
Genitiv-Dativ leacului leacurilor
Vocativ leacule leacurilor
  1. (pop.) mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni
  • A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace
  • A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva
  • Fără (de) leac de... = fără nici un pic de..
  • (în construcții negative) (nici) de leac = câtuși de puțin, deloc


Traduceri

Anagrame

Referințe