leac

română

Etimologie

Din slavă (veche) lĕkŭ.

Pronunție

• AFI: /le̯ak/

Substantiv

Declinarea substantivului leac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	leac	leacuri
Articulat	leacul	leacurile
Genitiv-Dativ	leacului	leacurilor
Vocativ	leacule	leacurilor

1. (pop.) mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu.

Cuvinte derivate

• lecui

Cuvinte compuse

• iarbă de leac, buruiană de leac

Expresii

• A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni
• A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace
• A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva
• Fără (de) leac de... = fără nici un pic de..
• (în construcții negative) (nici) de leac = câtuși de puțin, deloc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cale

Referințe

• DEX '98 via DEX online