lecuit

română

Etimologie

Din a lecui.

Pronunție

• AFI: /le.ku'it/

Adjectiv

Declinarea adjectivului lecuit
	Singular	Plural
Masculin	lecuit	lecuiți
Feminin	lecuită	lecuite
Neutru	lecuit	lecuite

1. care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• celțiu
• citule
• celuit
• cultei
• eticul
• cetlui

Referințe

• DEX '98 via DEX online