lecuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a lecui.

Pronunție

  • AFI: /le.ku'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
lecuit
Singular Plural
Masculin lecuit lecuiți
Feminin lecuită lecuite
Neutru lecuit lecuite
  1. care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat.


Traduceri

Anagrame

Referințe