legănare
română
Etimologie
Din a legăna.
Pronunție
- AFI: /le.gə'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului legănare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | legănare | legănări |
| Articulat | legănarea | legănările |
| Genitiv-Dativ | legănării | legănărilor |
| Vocativ | legănare | legănărilor |
- acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online