legitima
română
Etimologie
Din franceză légitimer.
Pronunție
- AFI: /le.ʤi.ti'ma/
Verb
| Conjugarea verbului legitima | |
| Infinitiv | a legitima |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
legitimez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să legitimeze |
| Participiu | legitimat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) stabili identitatea pe baza unui document legal.
- (v.tranz.) a recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim.
- (v.tranz.) a justifica, a îndreptăți.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online