legitim

română

Etimologie

Din franceză légitime < latină legitimus.

Pronunție

• AFI: /le'ʤi.tim/

Adjectiv

Declinarea adjectivului legitim
	Singular	Plural
Masculin	legitim	legitimi
Feminin	legitimă	legitime
Neutru	legitim	legitime

1. care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege.
2. (despre căsătorie) făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată.
3. care este justificat, îndreptățit; just, echitabil.

Cuvinte derivate

• nelegitim

Cuvinte compuse

• legitimă apărare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online