legitim

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză légitime < latină legitimus.

Pronunție

  • AFI: /le'ʤi.tim/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
legitim
Singular Plural
Masculin legitim legitimi
Feminin legitimă legitime
Neutru legitim legitime
  1. care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege.
  2. (despre căsătorie) făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată.
  3. care este justificat, îndreptățit; just, echitabil.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe