licenția

română

Etimologie

Din franceză licencier (după licență). Confer italiană licenziare.

Pronunție

• AFI: /li.ʧen.ʦi'a/

Verb

Conjugarea verbului licenția
Infinitiv	a licenția
Indicativ prezent pers. 1 sg.	licențiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să licențieze
Participiu	licențiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a concedia pe cineva dintr-un serviciu.

Sinonime

• concedia, elibera, destitui

Antonime

• angaja; numi

Cuvinte derivate

• licență
• licențiere
• licențiat

Traduceri

a concedia pe cineva din seviciu

catalană: acomiadar (català) engleză: fire (English) franceză: licencier (français) germană: entlassen (Deutsch) italiană: licenziare (italiano) maghiară: felmond (magyar)

neerlandeză: ontslaan (Nederlands) portugheză: despedir (português) spaniolă: licenciar (español) suedeză: avskeda (svenska), sparka (svenska) turcă: işten çıkarmak (Türkçe), kovmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online