numi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din nume.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) numi
Infinitiv a (se) numi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) numesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) numească
Participiu numit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza.
    Sunt numit Ion.
  2. (v.refl.) a purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ.
    numesc Roxana.
  3. (v.tranz.) a pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca.
  4. (v.refl.) a se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind.
  5. (v.tranz.) a pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe