licita

română

Etimologie

Din franceză liciter < latină licitari.

Pronunție

• AFI: /li.ʧi'ta/

Verb

Conjugarea verbului licita
Infinitiv	a licita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	licitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să liciteze
Participiu	licitat
Conjugare	I

1. (v.intranz. și tranz.) a face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație.

Cuvinte derivate

• licitare
• supralicita

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• câlții
• alicit
• căliți
• ciliat
• clăiți

Referințe

• DEX '98 via dexonline