lobonț

română

Etimologie

Din maghiară labanc.

Pronunție

• AFI: /'lo.bonʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului lobonț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lobonț	lobonți
Articulat	lobonțul	lobonții
Genitiv-Dativ	lobonțului	lobonților
Vocativ	lobonțule	lobonților

1. nume dat ostașilor care luptau pentru cauza Imperiului Habsburgic în timpul mișcării antihabsburgice din Ungaria și din Transilvania.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online