lubrifia

română

Etimologie

Din franceză lubrifier < latină lubricus.

Pronunție

• AFI: /lu.bri.fiˈa/

Verb

Conjugarea verbului lubrifia
Infinitiv	a lubrifia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	lubrifiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să lubrifieze
Participiu	lubrifiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a introduce un lubrifiant între suprafețele de contact ale unor corpuri solide care se freacă între ele.

Sinonime

• gresa, unge

Cuvinte derivate

• lubrifiant
• lubrifiat
• lubrificator
• lubrificație
• lubrifiere

Traduceri

a unge

cehă: mazat (čeština) engleză: lubricate (English) esperanto: lubriki (Esperanto) estoniană: määrima (eesti) finlandeză: voidella (suomi), öljytä (suomi) franceză: lubrifier (français) germană: schmieren (Deutsch) greacă: λιπαίνω (Ελληνικά) (lipéno)

italiană: ingrassare (italiano), lubrificare (italiano) maghiară: ken (magyar), beken (magyar), zsíroz (magyar) poloneză: smarować (polski), oliwić (polski) portugheză: lubricar (português), lubrificar (português) spaniolă: lubricar (español) suedeză: smörja (svenska) turcă: kayganlaştırmak (Türkçe)

Etimologie

Din lubrifia.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lubrifia.

Referințe

• DEX online