lucoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină lucor, lucoris.

Pronunție

  • AFI: /lu'ko̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
lucoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lucoare lucori
Articulat lucoarea lucorile
Genitiv-Dativ lucorii lucorilor
Vocativ lucoare lucorilor
  1. (înv. și arh.) lumină; lucire, strălucire.


Traduceri

Anagrame

Referințe