lunură
română
Etimologie
Din franceză lunure.
Pronunție
- AFI: /lu'nu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lunură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lunură | lunuri |
| Articulat | lunura | lunurile |
| Genitiv-Dativ | lunurii | lunurilor |
| Vocativ | lunură | lunurilor |
- alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online