lunură

română

Etimologie

Din franceză lunure.

Pronunție

• AFI: /lu'nu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului lunură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lunură	lunuri
Articulat	lunura	lunurile
Genitiv-Dativ	lunurii	lunurilor
Vocativ	lunură	lunurilor

1. alterație a lemnului care constă în prezența, în cuprinsul zonei de duramen, a unuia sau a mai multor inele anuale de culoarea și cu proprietățile alburnului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online