luptător

română

Etimologie

Din a lupta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /lup.tə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului luptător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	luptător	luptători
Articulat	luptătorul	luptătorii
Genitiv-Dativ	luptătorului	luptătorilor
Vocativ	luptătorule	luptătorilor

1. persoană care (se) luptă; combatant, militant.
2. (la m.) sportiv care practică luptele (libere sau clasice).

Cuvinte derivate

• luptătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online