poignée
Aspect
(français)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
poignée f., poignées pl.
- (despre cantități) o mână (de), un pumn (de)
- (fig.) câtva, câțiva, câtăva, câteva
- (spec.) strângere de mână
- (spec.) strânsoare
- (spec.) mâner
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Etimologie
Din poigner.
Verb
- forma de participiu trecut la feminin singular pentru poigner.