plăsea

română

Din plasă + sufixul -ea.

Declinarea substantivului plăsea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plăsea	plăsele
Articulat	plăseaua	plăselele
Genitiv-Dativ	plăselei	plăselelor
Vocativ	plăsea	plăselelor

fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; (p.ext.) mâner.
(neobișnuit) șild.