mărgioară

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din margine + sufixul -ioară.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʤi'o̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărgioară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărgioară mărgioare
Articulat mărgioara mărgioarele
Genitiv-Dativ mărgioarei mărgioarelor
Vocativ mărgioară mărgioarelor
  1. diminutiv al lui margine; mărginuță.


Traduceri

Referințe