măscui

română

Etimologie

Din mască + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /məs.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) măscui
Infinitiv	a (se) măscui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) măscuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) măscuiască
Participiu	măscuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (înv.) a se masca.

Cuvinte derivate

• măscuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciumaș
• cumași
• mișcau
• mușcai

Referințe

• DEX '98 via DEX online