marț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : mart, Mart, Mart., márt, Màrt, Märt

română

Variante

Etimologie

Din italiană marcio, marzo, prin intermediul turcă mars.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
marț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marț marțuri
Articulat marțul marțurile
Genitiv-Dativ marțului marțurilor
Vocativ marțule marțurilor
  1. (la anumite jocuri) a lăsa pe cinevafalit”.

Expresii

  • A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic


Traduceri

Marț (1.)

Etimologie

Din latină martius (mensis).

Substantiv


Declinarea substantivului
marț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marț marțuri
Articulat marțul marțurile
Genitiv-Dativ marțului marțurilor
Vocativ marțule marțurilor
  1. (defectiv de plural) (pop.) a treia lună a anului.
  1. mărțișor.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe