lună

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
Lună
Luna pământului
Librația lunii

română

Etimologie

Din latină luna.

Pronunție

  • AFI : /'lu.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lună luni
Articulat luna lunile
Dativ-Genitiv lunii lunilor
Vocativ luno lunilor
  1. satelit natural al Pământului.
  2. (adjectival) foarte curat, strălucitor.
    (adverbial) Parchet lustruit lună.
  3. lumină reflectată de lună.
  4. satelit natural al unei planete.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc. adv.) La (sau pe) lună = la (sau pe) lumina lunii.

Expresii

  • A trăi în lună sau a fi căzut din lună = a nu ști ce se petrece în jurul lui, a nu fi în temă, a fi rupt de realitate, lipsit de simț practic
  • A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil
  • A promite (și) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza
  • A cere (și) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul
  • Câte-n lună și-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui, de toate
  • A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit
  • A-i răsări (cuiva) luna în cap = a cheli


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
lună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lună luni
Articulat luna lunile
Dativ-Genitiv lunii lunilor
Vocativ luno lunilor
  1. perioadă de timp care corespunde unei revoluții a lunii în jurul Pământului.
  2. a douăsprezecea parte a anului, cu o durată de 28 până la 31 de zile. Vezi și lunile anului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Luna lui cuptor = luna iulie


Traduceri

Referințe