marda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă marda.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
marda
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marda mardale
Articulat mardaua mardalele
Genitiv-Dativ mardalei mardalelor
Vocativ marda mardalelor
  1. (reg.) rămășiță dintr-o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preț; vechitură, lucru lipsit de valoare, bun de aruncat.


Traduceri

Anagrame

Referințe