marmota

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Marmota, marmotă

română

Etimologie

Derivat regresiv din marmotă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru marmotă.





albaneză

(shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

  1. marmotă (mamifer)





bască

(euskara)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

  1. marmotă (mamifer)





catalană

(català)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota f., marmotes pl.

  1. marmotă

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota f., marmotas pl.

  1. marmotă





ladină

(lld)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

  1. marmotă (mamifer)





portugheză

(português)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

  • AFI: /mɐɾ'mo.tɐ/


Substantiv

marmota f., marmotas pl.

  1. marmotă
  2. (argou) cufăr mic

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

  • AFI: /maɾ'mo.ta/


Substantiv

marmota f., marmotas pl.

  1. marmotă
  2. (fam.) somnoros

Expresii

Referințe





venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

  1. marmotă (mamifer)