matiță
română
Etimologie
Din bulgară матиц (matica). Confer sârbocroată matica.
Pronunție
- AFI: /ma'ti.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului matiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | matiță | matițe |
| Articulat | matița | matițele |
| Genitiv-Dativ | matiței | matițelor |
| Vocativ | matiță | matițelor |
- (reg.) sac de plasă care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși; matcă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online