sac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină saccus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sac saci
Articulat sacul sacii
Genitiv-Dativ sacului sacilor
Vocativ sacule sacilor
  1. obiect confecționat din pânză, din hârtie rezistentă, din material plastic etc., folosit la păstrarea și la transportarea unor produse; conținutul unui astfel de obiect; obiectul împreună cu conținutul lui.
  2. (fig.) (cu determinări introduse prin prep. „cu” sau „de” care arată felul) cantitate mare, grămadă.
  3. pânză de fuior, de câlți sau de buci din care se fac sacii.
  4. geantă mare de pânză, de piele etc. în care se pun lucrurile necesare pentru o călătorie.
  5. unealtă de pescuit făcută dintr-o rețea de sfoară în formă de sac cu fundul adânc și cu gura ținută deschisă printr-un arc de lemn.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) om care știe și povestește multe snoave, anecdote, glume
  • A da de fundul sacului = a sărăci
  • A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea
  • A (-și) dezlega sacul = a se destăinui


Traduceri

Anagrame

Referințe