mecet

română

Etimologie

Din bulgară, rusă мekeт (mecet). Confer turcă mesçit.

Pronunție

• AFI: /me'ʧet/

Substantiv

Declinarea substantivului mecet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mecet	meceturi
Articulat	mecetul	meceturile
Genitiv-Dativ	mecetului	meceturilor
Vocativ	mecetule	meceturilor

1. (înv. și reg.) casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică.
2. cimitir turcesc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online