De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din bulgară, rusă мekeт (mecet). Confer turcă mesçit.
Substantiv
Declinarea substantivului
mecet |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
mecet |
meceturi |
| Articulat |
mecetul |
meceturile |
| Genitiv-Dativ |
mecetului |
meceturilor |
| Vocativ |
mecetule |
meceturilor |
- (înv. și reg.) casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică.
- cimitir turcesc.
