religie

română

Etimologie

Din franceză religion < latină religio, religionis, germană Religion.

Pronunție

• AFI: /re'li.ʤi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului religie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	religie	religii
Articulat	religia	religiile
Genitiv-Dativ	religiei	religiilor
Vocativ	religie	religiilor

1. sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință.
2. (fig.) crez, cult.
3. disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei date.

Cuvinte derivate

• relege

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online