melon

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : melón, mełon

română

Etimologie

Din franceză melon.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
melon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ melon meloane
Articulat melonul meloanele
Genitiv-Dativ melonului meloanelor
Vocativ ' '
  1. pălărie din fetru cu calotă rotundă și bombată, cu boruri înguste, îndoite în sus, purtată de bărbați; gambetă.


Traduceri





engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche melon, care provine din latină medie melonem < melopeponem.

Provine din greacă antică μηλοπέπων (mēlopepōn); compus din μῆλον (mēlon, "măr") + πέπων (pepōn, "copt").

Pronunție

  • AFI: /'mɛlən/


Substantiv

melon, (nenumărabil și numărabil; pl. melons)

  1. (bot.) pepene
  2. culoarea pulpei de pepene
    culoarea pulpei de pepene (galben):   
  3. (la pl., argou) sâni, țâțe
  4. (argou) cap, căpățână
  5. (în Australia și Noua Zeelandă, peior.) susținători ai Verzii

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Adjectiv

melon (necomparabil)

  1. de culoarea pulpei de pepene

Referințe