menire
Etimologie
Din a meni.
Pronunție
- AFI: /me'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului menire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | menire | meniri |
| Articulat | menirea | menirile |
| Genitiv-Dativ | menirii | menirilor |
| Vocativ | menire | menirilor |
- acțiunea de a meni și rezultatul ei; misiune, rost, sarcină, predestinare; soartă, destin.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online