menire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a meni.

Pronunție

  • AFI: /me'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
menire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ menire meniri
Articulat menirea menirile
Genitiv-Dativ menirii menirilor
Vocativ menire menirilor
  1. acțiunea de a meni și rezultatul ei; misiune, rost, sarcină, predestinare; soartă, destin.


Traduceri

Anagrame

Referințe