merchez

română

Etimologie

Din turcă merkez.

Pronunție

• AFI: /mer'kez/

Substantiv

Declinarea substantivului merchez
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	merchez	merchezuri
Articulat	merchezul	merchezurile
Genitiv-Dativ	merchezului	merchezurilor
Vocativ	merchezule	merchezurilor

1. (reg.; astăzi rar) tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificație.
2. (fam.) șmecherie, șiretlic, truc.

Expresii

• A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online