mestecat

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din verbul a mesteca.

Pronunție

  • AFI: /mes.teˈkat/


Substantiv


Declinarea substantivului
mestecat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mestecat mestecate
Articulat mestecatul mestecatele
Genitiv-Dativ mestecatului mestecatelor
Vocativ mestecatule mestecatelor
  1. faptul de a mesteca.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mestecat
Singular Plural
Masculin mestecat mestecați
Feminin mestecată mestecate
Neutru mestecat mestecate
  1. (despre alimente) sfărâmat, măcinat cu dinții și amestecat în gură.


Traduceri

Etimologie

Din mesteca.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru mesteca.

Referințe