metacentru
română
Etimologie
Din franceză métacentre.
Pronunție
- AFI: /me.ta'ʧen.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului metacentru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | metacentru | metacentre |
| Articulat | metacentrul | metacentrele |
| Genitiv-Dativ | metacentrului | metacentrelor |
| Vocativ | metacentrule | metacentrelor |
- punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online