metafizică

română

Etimologie

Din metafizic.

Pronunție

• AFI: /me.ta'fi.zi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului metafizică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	metafizică	metafizici
Articulat	metafizica	metafizicile
Genitiv-Dativ	metafizicii	metafizicilor
Vocativ	metafizică	metafizicilor

1. parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online