metafizic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din greacă (veche) μεταφισικι (metafisikí), μεταφισικωσ (metafisikós) < latină metaphysica, germană Metaphysik, metaphysisch, franceză métaphysique.

Pronunție

  • AFI: /me.ta'fi.zik/


Substantiv


Declinarea substantivului
metafizic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ metafizic metafizici
Articulat metafizicul metafizicii
Genitiv-Dativ metafizicului metafizicilor
Vocativ metafizicule metafizicilor
  1. (înv.) metafizician.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
metafizic
Singular Plural
Masculin metafizic metafizici
Feminin metafizică metafizice
Neutru metafizic metafizice
  1. care aparține metafizicii, privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii.


Traduceri

Referințe