metafizic
Etimologie
Din greacă (veche) μεταφισικι (metafisikí), μεταφισικωσ (metafisikós) < latină metaphysica, germană Metaphysik, metaphysisch, franceză métaphysique.
Pronunție
- AFI: /me.ta'fi.zik/
Substantiv
| Declinarea substantivului metafizic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | metafizic | metafizici |
| Articulat | metafizicul | metafizicii |
| Genitiv-Dativ | metafizicului | metafizicilor |
| Vocativ | metafizicule | metafizicilor |
- (înv.) metafizician.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului metafizic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | metafizic | metafizici |
| Feminin | metafizică | metafizice |
| Neutru | metafizic | metafizice |
- care aparține metafizicii, privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online